Ceace
a făcut ca Bacovenii se bucurau de o deosebită reputaţie şi preţuire, a fost viticultura. Probabil a fost o moştenire adusă din regiunile dela Rhein, Mosel şi Neckar īn Germania, care a făcut ca oamenii inventivi au recunoscut, că pămīntul pietros al dealului Silagiu trebuie să fie deosebit de potrivit pentru cultivarea viţei de vie. Ei au īnceput deja
dela mijlocul secolului 19, pe līngă agricultură, de a
cultiva cu multă iscusinţă şi
success viţa de vie. Datorită
recoltelor de mare valoare
a crescut an de an prosperitatea
oamenilor, pīnă
cīnd1890 toate
viile au fost nimicite total de către filoxera, importat din America.
Din fericire, Bacovenii nu
s-au concentrate numai asupra
viticulturii, aşa că deja după
scurt timp s-au restabilit şi au cultivat din nou viile, de această data īnsă pe o bază nouă, rezistentă, pe care au altoit noua viţa
de vie.
Cu toate că aproape fiecare casă avea vinul propriu
īn pivniţă, Bacovenii nu au consumat exagerat vinul lor; mai curīnd
Bacovenii au considerat
abţinerea este mai lăudabilă, care nu consumă ce stă la dispozitie. Mai curīnd ei spun, īn cartea īnţelepciunii
este scris:
vinul şi femeile conduc īnţeleptul pe drumuri greşite; pentru aceasta el lasă consumul produsului său altora, duce cīştigul la bancă şi el īnsuşi consumă numai foarte puţin
din darul lui dumnezeu. (Din cartea
lui H. Wettel Circumscripţia Buziaş,
apărută 1919, pag.
45 şi următoarele.)
Nu se poate discuta despre
viticulture, fără a
enumera vinurile de preferinţă a Bacovenilor:
-Zackelweiß,
- Portugieser,
- Riesling,
- Schiller (alb)
- Rotschiller
- Muskat Otonell.
Pe līngă aceste
viţe de vie s-au cultivat şi alte sorte rezistente, mai ales
care rodesc bogat.
Cu toate că
munca īn dealul Silagiu era grea şi
obositoare, ea a fost rezolvată cu multă rīvnă
şi hărnicie, pentru că s-a ştiut că viticultura est mai rentabilă
decīt agricultura.
Īn total Bacovenii au posedat īnainte de expropiere 1945 circa 880 lanţuri
vii, fiecare familie a posedat īn mediu
circa 2-3 lanţuri (1 lanţ
= 5754 m2). Īn mediu
s-a cules pe an 1500 pīnă
la 2000 litri vin pe lanţ, recalculat pe toată comună
Bacova s-a recoltat circa
15.000 hectolitri, respective circa 680 litri vin pe un locuitor.
Lucrul īn vie a īnceput de obicei la mijlocul lunei martie (dacă pămīntul a fost uscat), cu dezvelirea,
tăierea şi bate aracii. Cu capsare s-s īnceput, cīnd mlădiţele noi au crescut prea mult. Munca cea mai grea a fost stropitul. Pentru a proteja noile
mlădiţe contra ruginei,
toată via trebuia cu īnceputul lunei mai stropită regulat cu o soluţie de 2%
bluestone. Īn general, viile
au fost stropite de 5 ori īn decursul
anului, de 3 ori a fost săpat, iar īnainte de spropit s-a capsat şi eventual s-a tăiat vīrfurile mlădiţelor.
Aceste lucrări
au durat regulat pīna la sfīrşitul lunei iuliei.
Culesul strugurilor
a īnceput, dacă vremea a fost potrivită,
la īnceputul lunei septembrie.
Deşi majoritatea
viticultorilor a avut īn vie mai multe sorturi de vite, nu a fost obişnuit o sortare curate. S-au separate numai
strugurile albe de cele roşii. Cu toate acestea s-a produs un vin de calitate superioară, un semn pentru īndemīnarea
şi măiestria viticultorilor.
Strugurile recoltate
au fost măcinate chiar pe loc,
iar tescovina seara a fost transportată
cu trăsură acasă şi acolo a fost
tescuită.
Mustul dulce au băut mai ales copii, rampaşul īnsă a fost preferat de barbate mai īn vīrstă.
Depozitarea şi īnbătrānirea vinului īn butoaie de lemn
īn pivniţă de regulă a fost terminat pīnă
īn februarie, martie. Abia atunci
a īnceput vīnzarea.
Cea astăzi īn regiunile germane
de viticulture permisă şi
folosită, īmbogăţire
a mustului cu saccaroză sau īndulcirea vinului cu saharină, nu a fost obişnuită de către viticultorii din Bacova.
Cumpărătorii de vin au fost exclusiv cīrciumari din Timişoara.
Viticultura din Bacova s-a schimbat radical după al doilea război mondial. Prin exproprierea viilor s-a retras locuitorilor cea mai importantă sursă de venituri. Pentru o parte a locuitorilor, care au fost angajaţi la Gostat (400ha), sau care au intrat la Colectiv (18 ha), munca grea a rămas neschimbată, dar
a fost prost plătit, şi cīştigul din vīnzarea vinului l-a īncasat statul.
Dar vinul, īnainte
din Bacova, acum din pivniţa
de stat Buziaş, a avut
un renume neīncetet şi acum.
Atīt pentru propria
nevoie cīt şi pentru vīnzarea privată, īn anii 60, aproape
īn toate curţile cu suprafeţe mari s-au plantat spaliere cu viţe de vie. Calitatea vinului nu a fost aşa de bună ca acela dela dealul Silagiu,
da cu multă iscusinţă Bacovenii totuşi au reuşit să producă vinuri bune, care la tīrgul din Timişoara a fost vīndut cu
success.
Pe līngă trebuie
īnsă remarcat, că suprafaţa cultivabilă īn curte şi grădină
pentru cīţiva Bacoveni a fost prea mica, adică era nevoie de alte
metode pentru producerea de mai mult vin: tescovina a fost tratată cu apă şi zahăr şi apoi a fost
tescuită din nou. Astfel s-a născut un vin de calitate rea (batjocoritor s-a vorbit de vin Nylon), se putea bea, dar care a produs dureri de cap.
Astăzi (īn anul 1999) este imposibil de a mai cumpăra vin din Bacova.
Viile s-au sălbătăcit, o parte s-a uscat.
Locuitorii de acum n-au folosit şansa
de a conserva renumele vinului
din Bacova şi să deschidă din nou o sursă de cīştig.
Ce mai rămīne
sunt amintirile la dealul Silagia şi dealul Bacova, este munca foarte grea, dar şi serile frumoase şi călduţe vara după munca terminată īn casa pe deal cu vii, dar īn primul rīnd vinul
gustos şi excelent, prin care Bacova a devenit o cumună īnsţărită
şi renumită ca nicioaltă comună īn intregul Banat.
Īnapoi la pagina principală
romānă