Viticultura Bacovenilor


Ceace a făcut ca Bacovenii se bucurau de o deosebită reputaţie şi preţuire, a fost viticultura. Probabil a fost o moştenire adusă din regiunile dela Rhein, Mosel şi Neckar īn Germania, care a făcut  ca oamenii inventivi au recunoscut, pămīntul pietros al dealului Silagiu trebuie fie deosebit de potrivit pentru cultivarea viţei de vie. Ei au īnceput deja dela mijlocul secolului 19, pe līngă agricultură, de a cultiva cu multă iscusinţă şi success viţa de vie. Datorită recoltelor de mare valoare a crescut an de an prosperitatea oamenilor, pīnă cīnd1890  toate viile au fost nimicite total de către filoxera, importat din America. Din fericire, Bacovenii nu s-au concentrate numai asupra viticulturii, aşa deja după scurt timp s-au restabilit şi au cultivat din nou viile, de această data īnsă pe o bază nouă, rezistentă, pe care au altoit noua viţa de vie.

Cu toate aproape fiecare casă avea vinul propriu īn pivniţă, Bacovenii nu au consumat exagerat vinul lor; mai curīnd Bacovenii au considerat  “… abţinerea este mai lăudabilă, care nu consumă ce stă la dispozitie. Mai curīnd ei spun, īn cartea īnţelepciunii este scris: vinul şi femeile conduc īnţeleptul pe drumuri greşite; pentru aceasta el lasă consumul produsului său altora, duce cīştigul la bancă şi el īnsuşi consumă numai foarte puţin din darul lui dumnezeu”. (Din cartea lui H. Wettel “Circumscripţia Buziaş”, apărută 1919, pag. 45 şi următoarele.)

Mai mult despre viticultura Bacovenilor

Nu se poate discuta despre viticulture, fără a enumera vinurile de preferinţă a Bacovenilor:

-Zackelweiß,
- Portugieser,
- Riesling,
- Schiller (alb)
- Rotschiller
- Muskat Otonell.

Pe līngă aceste viţe de vie s-au cultivat şi alte sorte rezistente, mai ales care rodesc bogat.

 

Cu toate munca īn dealul Silagiu era grea şi obositoare, ea a fost rezolvată cu multă rīvnă şi hărnicie, pentru s-a ştiut viticultura est mai rentabilă decīt agricultura.

 

Īn total Bacovenii au posedat īnainte de expropiere 1945 circa 880 lanţuri vii, fiecare familie a posedat īn mediu circa 2-3 lanţuri (1 lanţ = 5754 m2). Īn mediu s-a cules pe an 1500 pīnă la 2000 litri vin pe lanţ, recalculat pe toată comună Bacova s-a recoltat circa 15.000 hectolitri, respective circa 680 litri vin pe un locuitor.

Lucrul īn vie a īnceput de obicei la mijlocul lunei martie (dacă pămīntul a fost uscat), cu “dezvelirea”, tăierea” şi “bate aracii”. Cu “capsare” s-s īnceput, cīnd mlădiţele noi au crescut prea mult. Munca cea mai grea a fost stropitul.  Pentru a proteja noile mlădiţe contra ruginei, toată via trebuia cu īnceputul lunei mai stropită regulat cu o soluţie de 2% bluestone. Īn general, viile au fost stropite de 5 ori īn decursul anului, de 3 ori a fost săpat, iar īnainte de spropit s-a capsat şi eventual s-a tăiat vīrfurile mlădiţelor.

Aceste lucrări au durat regulat pīna la sfīrşitul lunei iuliei.

Culesul strugurilor a īnceput, dacă vremea a fost potrivită, la īnceputul lunei septembrie.

Deşi majoritatea viticultorilor a avut īn vie mai multe sorturi de vite, nu a fost obişnuit o sortare curate. S-au separate numai strugurile albe de cele roşii. Cu toate acestea s-a produs un vin de calitate superioară, un semn pentru īndemīnarea şi măiestria viticultorilor.

Strugurile recoltate au fost măcinate chiar pe loc, iar tescovina seara a fost transportată cu trăsură acasă şi acolo a fost tescuită.

Mustul dulce au băut mai ales copii, rampaşul īnsă a fost preferat de barbate mai īn vīrstă.

Depozitarea şi īnbătrānirea vinului īn butoaie de lemn īn pivniţă  de regulă a fost terminat pīnă īn februarie, martie. Abia atunci a īnceput vīnzarea.

Cea astăzi īn regiunile germane de viticulture permisă şi folosită, īmbogăţire a mustului cu saccaroză sau īndulcirea vinului cu saharină, nu a fost obişnuită de către viticultorii din Bacova.

Cumpărătorii de vin  au fost exclusiv cīrciumari din Timişoara.

 

Viticultura din Bacova s-a schimbat radical după al doilea război mondial. Prin exproprierea viilor s-a retras locuitorilor cea mai importantă sursă de venituri. Pentru o parte a locuitorilor, care au fost angajaţi la Gostat (400ha), sau care au intrat la Colectiv (18 ha), munca grea  a rămas neschimbată, dar a fost prost plătit, şi cīştigul din vīnzarea vinului l-a īncasat statul.

Dar vinul, īnainte din Bacova, acum din pivniţa de stat Buziaş, a avut un renume neīncetet şi acum.

Atīt pentru propria nevoie cīt şi pentru vīnzarea privată, īn anii 60, aproape īn toate curţile cu suprafeţe mari s-au plantat spaliere cu viţe de vie. Calitatea vinului nu a fost aşa de bună ca acela dela dealul Silagiu, da cu multă iscusinţă Bacovenii totuşi au reuşit producă vinuri bune, care la tīrgul din Timişoara a fost vīndut cu success.

Pe līngă trebuie īnsă remarcat, suprafaţa cultivabilă īn curte şi grădină pentru cīţiva Bacoveni a fost prea mica, adică era nevoie de alte metode pentru producerea de mai mult vin: tescovina a fost tratată cu apă şi zahăr şi apoi a fost tescuită din nou. Astfel s-a născut un vin de calitate rea (batjocoritor s-a vorbit de “vin Nylon”), se putea bea, dar care a produs “dureri de cap”.

 

Astăzi (īn anul 1999) este imposibil de a mai cumpăra vin din Bacova. Viile s-au sălbătăcit, o parte s-a uscat. Locuitorii de acum n-au folosit şansa de a conserva renumele vinului din Bacova şi deschidă din nou o sursă de cīştig.

Ce mai rămīne sunt amintirile la dealul Silagia şi dealul Bacova, este munca foarte grea, dar şi serile frumoase şi călduţe vara după munca terminată īn casa pe deal cu vii, dar īn primul rīnd vinul gustos şi excelent, prin care Bacova  a devenit o cumună īnsţărită şi renumită ca nicioaltă comună īn intregul Banat.

 

 

Īnapoi la pagina principală romānă